EMO?...

Cel mai discutat subiect poate de la ora actuala...EMO KIDS...poate ca pare ca nu mai e nimic de spus,nimic nou cel putin dar sincer nu-mi pasa. S-a creat o adevarata "legiune" anti-emo care aduna din ce in ce mai multi,din nefericire au aparut si mai multi asa-zisi "emo" carora probabil li se pare"cool" sa-si puna sute de insigne sa-si faca tot felul de frizuri ciudatele,probabil nici nu stiu ce sau cum ar trebui sa simta un emo kid. Totusi,se pare ca fenomenul a luat amploare si tot mai multe persoane dau vina pe diferite trupe(My Chemical Romance,Fall Out Boys,Panic at the disco!)pe sinuciderile adolescentilor sau pe starea de deprimare a acestora. Hey, WAKE UP sinuciderile din randul tinerilor,depresia,tristetea au fost si pana acum la fel de mari doar ca acum s-a gasit un tap ispasitor...in sfarsit cineva e de vina pentru haosul asta: curentul emo. De parca ar avea cineva nevoie de o melodie ca sa se simta orbil,cei mai multi reusesc si fara...

Si eu ascult asa zisele "emo songs" si imi plac chiar foarte mult dar asta nu inseamna ca vreau sa ma sinucid sau ca simt brusc nevoia sa ma acopar cu insigne,sau chiar sa-mi las tot parul in fata...ca asa cica ar spune "aia". Sa fii emo inseamna sa simti ceva anume si nu neaparat o puternica dorinta de sinucidere sau mai stiu eu ce...toti ne simtim cateodata lasati deoaparte. Insa mediatizarea puternica a fenomenului emo si exagerarea acestuia deruteaza lumea. Cand ti se spune ca o melodie te instiga la sinucidere si ca mai sunt nu stiu cati ca tine care sunt nefericiti si ca nu e deloc in regula,ca nu e bine,ca esti altfel asa...atunci..."psihologie inversa" cu cat ti se interzice mai mult un lucru cu atat iti doresti mai tare sa-l faci...

Asa ca toata campania asta "anti-emo" n-ar putea avea urmari bune. Ca sa nu mai spun de stupidele situatii ca de exemplu in cazul in care indraznesti sa-ti pui vreo insigna sau sa porti un tricou negru sau mai stiu eu ce, cand ti se pune deja faimoasa intrebare"Esti emo?" si apoi se aud hohote de ras din imprejurimi daca raspunsul este nu sau daca este da niste priviri pline de dispret de parca ai fi pro-razboi sau ceva de genul si se uita deja la tine daca nu cumva esti plin de taieturi pe maini...

Trebuie sa recunosc oamenii pot fi atat de ingusti la minte cateodata...

Time travel...

Daca ai sti ca toata lumea e in mainile tale ce ai fi in stare sa faci? E simplu sa spui ca ai risca totul,dar pus in fata unei astfel de situatii ai avea curaj? Daca am aflat deja ca timpul este relativ atunci de ce nu ar fi posibila calatoria in timp? Si poate ca metodele ar mai simple decat credem...poate ca le avem la indemana si nu stim... Dar daca am reusi sa calatorim in timp am putea sa schimbam viitorul si trecutul asa cum am dori? Pentru ca sunt consecinte e care nu trebuie sa le suportam doar noi... pentru ca intreaga lume ar putea sa se schimbe...
Atunci nu-mi ramane decat sa citez un geniu: "Cateodata ma intreb sunt eu nebun sau sunt ceilalti?"(Albert Einstein)

Donnie Darko...shh...just listen

What if YOU could into the future... Would you have the courage to change...?

Wild rose...

Inchis,sufocat ca intr-una din poeziile lui Bacovia... E sange si ura peste tot. Ce ai facut? Ai omorat ultima farama de umanitate din mine. Iti place asa? te face sa te simti mai bine din cauza nefericirii mele? Ia viata mea cu totul atunci.
Copiii au incetat sa mai rada.Se uita la tine cu ochii lor plini de inocenta si virtute. Nu-i asa ca nu suporti sa-i privesti? Lor nu le-au cazut petalele. Ei nu si-au pierdut frumusetea. Acum nu mai vezi nimic de acolo de sus pentru ca norii ti-au acoperit vederea. Sunt ca o panza frumos colorata care-ti mangaie fata. De cand iti vorbesc,sangele a inceput sa se inchege. Are o culoare ciudata din cauza prafului de jos. Vezi,in colt,mica balerina? Ar putea ajunge departe,ar putea fi o prima-balerina,dar praful n-o lasa.O ineaca...Ce talent risipit...
Si toate din vina vantului astuia gri...E trist.

Dunarea...

Dunarea,un mic univers...Un amalgam de sentimente si de creaturi.De aici de sus imi pare enorm de mica,insa cu cat ma apropii mai mult de ea mi se pare tot mai mare,si mai mare,capabila sa inghita tot in infinitatea ei. Cate sentimente,cate tanguiri n-a auzit,de-a lungul vremii,de la izvor si pana ajunge sa se verse in mare...

Gloomy Sunday...

Una din cele mai triste melodii...enjoy...

Desteptarea primaverii...

...

Pentru ca pur si simplu nu trebuie sa existe motive...

No-one but you...

American History X

Ar trebui sa invatam din greselile altora dar nu o facem. Un film despre greseli din trecut si despre una din cele mai arzatoare probleme:RASISMUL. E greu de crezut ca lumea inca ii mai judeca pe cei de alta culoare si/sau alta etnie.
Si mai avem curajul sa spunem ca evoluam...
Cateodata prea tarziu e intr-adevar PREA TARZIU...

Ce voi face primavara asta...

Am primit leapsa de la darky ;)

Deci... "Ce voi face primavara asta?"

Nu e chiar simplu....dar sa vedem:

1. sa uit;
2. sa-mi amintesc;
3. sa-mi fac bine,nu,foarte bine monologul pentru festival;
4. sa dansez mai mult(asta e...imi place);
5. sa visez mai mult;
6. sa invat mai bine engleza;
7. sa citesc mai mult;
8. sa ma indragostesc(?);
9.sa fiu eu insumi;
10. sa scriu mai mult.

Ar fi mai multe lucruri de facut. Unele nici nu-mi trec prin cap chiar acum...

Si trimit....pai n-am cui...poate pe parcurs...

Iarasi MCR...I Don't Love You

I'm Not Okay

Un mare dor...n-am uitat...My Chemical Romance...

Cand si mai ales cum...

Toata viata mea a fost si este o oscilatie intre adevar si minciuna,intre real si ireal,intre concret si abstract,intre cine sunt si cine as putea fi... Pana acum n-am intalnit pe nimeni mai prins intre ele ca mine. Incercand constient sau inconstient sa le cuprind pe amandoua,ma tem ca n-am reusit decat sa nu le mai pricep pe niciuna din ele.

Asa se intampla cand incerci sa fii bun la mai multe lucruri deodata...RATEZI!!!

Oricat de mult as intelege diverse lucruri,n-am sa pot niciodata sa le explic nimanui,pentru ca eu le inteleg dincolo de cuvinte ,de semne; n-as putea niciodata sa le explic... Mai degraba ma incurc. Si neputinta de a ma exprima,pur simplu ma scoate din sarite,ma face sa fierb de furie... O furie necontrolata... O uriasa aversiune fata de mine insumi. Ma simt mica...

Cum poti sa iubesti lumea? Eu nu o iubesc,dar imi plac povestile oamenilor...trairea unor alte sentimente,a unor alte vieti,alta decat cea de care m-am saturat.

Cateodata am impresia ca nu m-am nascut in era in care trebuia. Nu apartin acestei lumi,in care am fost aruncata fara voia mea. Dar trebuie sa o suport,si ea pe mine...

Cirque du Soleil- Vai vedrai...

Gavin DeGraw

Cine mai simte?

Te vad dansand pe nori,mama… Lucrurile sunt mai negre ca de obicei,pisica nu mai zburda in gradina ca inainte. Ochii tatei se umplu de lacrimi cand isi aduce aminte de tine. Nu poate sa mearga mai departe nu poate,nu vrea! Trebuie sa intelegi ca pisica nu mai zburda in gradina ca inainte…
Razi,mama,razi in hohote,te rog….trebuie sa te stiu fericita,tata trebuie sa te vada ca razi,mama…
E asa de frig afara…dar cine mai simte. Inca mai ploua si e tare frig afara…dar cine mai SIMTE… Parca s-ar porni o furtuna…dar CINE MAI SIMTE? E doar frig afara…
Am facut o scrisoare pe care as vrea sa o citesti…e pentru tine,sunt puse acolo toate sentimentele mele. As vrea sa-ti dau si un Cd,am pus pe el toate sunetele care iti placeau candva. Tata te asteapta sa le asculti cu el.
Au inchis ochii…nu vor sa mai vada rautatea lumii. Imi spuneau ca-si vor gasi un loc al lor,sa fie asa ca in copilarie,vesel,linistit… E doar linistea lor,bucuria sufletului,cararea ascunsa catre fericire.
Imi vine cateodata atat de tare sa fug…si tie,nu-I asa? Dar tu fugi pana la capatul universului,care e infinit….eu fug doar pana la Dunare… E asa de liniste acolo…
Cateodata am impresia ca nu e nimic acolo. Ca apa nu e mai adanca de 10 cm… As putea doar sa pasesc pe ea,sa plutesc…asa ca inchid ochii…ne vedem acolo,mama…

Shh...

S-a dus naibii "spiritul meu de artist",asta daca am avut vreodata asa ceva...
Nu stiu de unde fac parte,a cui sunt...cine sunt...
Inchis intr-o lumea pe care nu o suporti,singur trebuie sa le induri pe toate...nu e nimeni care sa te ajute,sa te ridice sa-si doreasca sa te faca sa zambesti.
Singuratatea omoara,e cel mai mare dusman...iti ia tot si apoi rade de tine. E rea,cruda si provoaca adevarate cicatrici in inima. Si apoi oare ai putea ca dupa o viata de singuratate sa mai ai speranta ca o sa para cineva?
Cand te saturi sa incerci sa fii altcineva,ce ramane de facut? Mai lasi inca o lacrimna sa curga si astepti sa se intample....ce?

Stay...

Un film extraordinar...ultimele secunde din viata petrecute intr-o inchipuire,o iluzie. O constiinta incarcata ce se autopedepseste pentru ceva ce totusi nu a facut. O secunda,cat o viata intreaga...Mintea iti joaca feste...

Un film plin de inteles ce merita vazut...

Welcome to my life...

Mucegai...

"Ieri am fost la tata,la azil. Am simtit nevoia sa vorbesc cu el. Stiam ca nu ma aude,dar dupa felul cum zambea tamp din cand in cand si dupa felul cum dadea din cap aprobator,stiam ca intelege ca sunt acolo.

Pe parcursul povestirii s-a uitat o singura data la mine. Pot sa jur atunci ca atunci,pret de o secunda si-a adus aminte cine e. Doi ochii negri stinsi uitandu-se spre mine. Nu ma mai pot intoarce acolo..."

Nu stiu ce sa zic...poate repetitia intensa a cuvantului "acolo" ar putea sa ma lamureasca de sensul acestei povestiri. Dorinta subiectului de a ajunge "acolo",unde se afla cineva drag,unde mai spera ca s-ar putea sa se simta acasa...

Good Charlotte

Micul Hans...

Micul Hans,cel mai curajos caz de pshihanaliza efectuat. Trebuie mentionat ca Micul Hans este totusi un copil de nici patru ani. Psihanalistul? Evident,Freud cu marele ajutor al tatalui copilului. Un copil de 3 ani si jumatate interesant enorm de mult de "facepipiul" sau. Interzicerea atingerii acestui organ denumit de micutul pacient "facepipi",dorinta de masturbare,refulata mai apoi,aparitia fobiei lui Hans de cai si dezvoltarea acesteia mai tarziu,faptul ca micul Hans se indragosteste de mama lui si ca-l priveste pe propriul tata ca pe un rival ne demonstreaza cat de ciudata si complicata este fiinta umana si cat de imprevizibil este creierul uman,cat de importante sunt gesturile si cum pot duce toata astea la formarea comportamentului fiecaruia. Daca tatal nu ar fi reusit impreuna cu doctorul Sigmund Freud sa vindece dorintele si sa-si explice nevoiile micului pacient,acesta ar fi suferit,fara indoiala,mai tarziu,la maturitate de un tip de nevroza. Precocitatea sexuala a copilului inca neajuns la adolescenta este de multe ori ignorata,multi necrezand in sexualitatea infantila,desi multe din semnele acesteia sunt evidente. Nu trebuie,desigur sa generalizam cazul micului Hans...
Dupa toate astea,este aproape imposibil sa nu ne intrebam cine suntem si daca nu cumva acele dorinte ascunse pe care le avem nu se vor manifesta in vreun fel,mai devreme sau mai tarziu. Intrebarea este,cine sau ce este vinovatul in aceasta problema si de ce suntem pe zi ce trece mai inhibati,mai ascunsi de lume...

What can I say?.....MCR

Continuitatea vietii mele

Inchid ochii si imi imaginez ca am reusit...Ca am reusit sa fug,sa scap de tot,de mine.de rautati...de invidii.Ce vis frumos...Doar marea si cineva jucandu-se cu picioarele in nisip. Un apus rosiatic de soare,valurile calme ale apei,ganduri pierdute,liniste asurzitoare...Un final perfect. Un adio cum nu se poate mai frumos si mai reusit.Apoi intuneric si mai multa liniste.
Sau o sosea lunga...si pe de o parte si de alta a ei doar camp...verde. Cineva merge pe linia ce desparte cele doua benzi. Merge spre necunoscut,spre propria constiinta,spre el insusi. Drumul pare nesfarsit si plin de pericole;singur se cauta pe sine,in speranta ca va afla cine e cu adevarat.
Cel mai trist,dar mai aproape de adevar,final ar fi: un pat murdar de spital pe care sta cineva,invins,cu ochii stinsi si pierduti pe plafonul plin de umezeala si coscovit. Un bolnav cu ochii in lacrimi si cu durere in suflet ce isi asteapta linistit chemarea spre lumina. Un zambet in coltul gurii,uitat parca din vremurile bune. O imagine stranie a vietii la capatul puterilor.
Uneori am impresia ca viata nu e decat o iluzie inchipuita de altii,acel mic vis cu ochii deschisi dintr-o ora de matematica,sau din statia de autobuz...