joi, 28 februarie 2008

Ce voi face primavara asta...

Am primit leapsa de la darky ;)

Deci... "Ce voi face primavara asta?"

Nu e chiar simplu....dar sa vedem:

1. sa uit;
2. sa-mi amintesc;
3. sa-mi fac bine,nu,foarte bine monologul pentru festival;
4. sa dansez mai mult(asta e...imi place);
5. sa visez mai mult;
6. sa invat mai bine engleza;
7. sa citesc mai mult;
8. sa ma indragostesc(?);
9.sa fiu eu insumi;
10. sa scriu mai mult.

Ar fi mai multe lucruri de facut. Unele nici nu-mi trec prin cap chiar acum...

Si trimit....pai n-am cui...poate pe parcurs...

miercuri, 27 februarie 2008

Iarasi MCR...I Don't Love You

I'm Not Okay

Un mare dor...n-am uitat...My Chemical Romance...

luni, 25 februarie 2008

Cand si mai ales cum...


Toata viata mea a fost si este o oscilatie intre adevar si minciuna,intre real si ireal,intre concret si abstract,intre cine sunt si cine as putea fi... Pana acum n-am intalnit pe nimeni mai prins intre ele ca mine. Incercand constient sau inconstient sa le cuprind pe amandoua,ma tem ca n-am reusit decat sa nu le mai pricep pe niciuna din ele.
Asa se intampla cand incerci sa fii bun la mai multe lucruri deodata...RATEZI!!!
Oricat de mult as intelege diverse lucruri,n-am sa pot niciodata sa le explic nimanui,pentru ca eu le inteleg dincolo de cuvinte ,de semne; n-as putea niciodata sa le explic... Mai degraba ma incurc. Si neputinta de a ma exprima,pur simplu ma scoate din sarite,ma face sa fierb de furie... O furie necontrolata... O uriasa aversiune fata de mine insumi. Ma simt mica...
Cum poti sa iubesti lumea? Eu nu o iubesc,dar imi plac povestile oamenilor...trairea unor alte sentimente,a unor alte vieti,alta decat cea de care m-am saturat.
Cateodata am impresia ca nu m-am nascut in era in care trebuia. Nu apartin acestei lumi,in care am fost aruncata fara voia mea. Dar trebuie sa o suport,si ea pe mine...

miercuri, 13 februarie 2008

marți, 12 februarie 2008

Cine mai simte?

Te vad dansand pe nori,mama… Lucrurile sunt mai negre ca de obicei,pisica nu mai zburda in gradina ca inainte. Ochii tatei se umplu de lacrimi cand isi aduce aminte de tine. Nu poate sa mearga mai departe nu poate,nu vrea! Trebuie sa intelegi ca pisica nu mai zburda in gradina ca inainte…
Razi,mama,razi in hohote,te rog….trebuie sa te stiu fericita,tata trebuie sa te vada ca razi,mama…
E asa de frig afara…dar cine mai simte. Inca mai ploua si e tare frig afara…dar cine mai SIMTE… Parca s-ar porni o furtuna…dar CINE MAI SIMTE? E doar frig afara…
Am facut o scrisoare pe care as vrea sa o citesti…e pentru tine,sunt puse acolo toate sentimentele mele. As vrea sa-ti dau si un Cd,am pus pe el toate sunetele care iti placeau candva. Tata te asteapta sa le asculti cu el.
Au inchis ochii…nu vor sa mai vada rautatea lumii. Imi spuneau ca-si vor gasi un loc al lor,sa fie asa ca in copilarie,vesel,linistit… E doar linistea lor,bucuria sufletului,cararea ascunsa catre fericire.
Imi vine cateodata atat de tare sa fug…si tie,nu-I asa? Dar tu fugi pana la capatul universului,care e infinit….eu fug doar pana la Dunare… E asa de liniste acolo…
Cateodata am impresia ca nu e nimic acolo. Ca apa nu e mai adanca de 10 cm… As putea doar sa pasesc pe ea,sa plutesc…asa ca inchid ochii…ne vedem acolo,mama…

Shh...

S-a dus naibii "spiritul meu de artist",asta daca am avut vreodata asa ceva...
Nu stiu de unde fac parte,a cui sunt...cine sunt...
Inchis intr-o lumea pe care nu o suporti,singur trebuie sa le induri pe toate...nu e nimeni care sa te ajute,sa te ridice sa-si doreasca sa te faca sa zambesti.
Singuratatea omoara,e cel mai mare dusman...iti ia tot si apoi rade de tine. E rea,cruda si provoaca adevarate cicatrici in inima. Si apoi oare ai putea ca dupa o viata de singuratate sa mai ai speranta ca o sa para cineva?
Cand te saturi sa incerci sa fii altcineva,ce ramane de facut? Mai lasi inca o lacrimna sa curga si astepti sa se intample....ce?

sâmbătă, 2 februarie 2008

Stay...


Un film extraordinar...ultimele secunde din viata petrecute intr-o inchipuire,o iluzie. O constiinta incarcata ce se autopedepseste pentru ceva ce totusi nu a facut. O secunda,cat o viata intreaga...Mintea iti joaca feste...

Un film plin de inteles ce merita vazut...

Welcome to my life...

Mucegai...

"Ieri am fost la tata,la azil. Am simtit nevoia sa vorbesc cu el. Stiam ca nu ma aude,dar dupa felul cum zambea tamp din cand in cand si dupa felul cum dadea din cap aprobator,stiam ca intelege ca sunt acolo.

Pe parcursul povestirii s-a uitat o singura data la mine. Pot sa jur atunci ca atunci,pret de o secunda si-a adus aminte cine e. Doi ochii negri stinsi uitandu-se spre mine. Nu ma mai pot intoarce acolo..."

Nu stiu ce sa zic...poate repetitia intensa a cuvantului "acolo" ar putea sa ma lamureasca de sensul acestei povestiri. Dorinta subiectului de a ajunge "acolo",unde se afla cineva drag,unde mai spera ca s-ar putea sa se simta acasa...

vineri, 1 februarie 2008

Good Charlotte

Micul Hans...

Micul Hans,cel mai curajos caz de pshihanaliza efectuat. Trebuie mentionat ca Micul Hans este totusi un copil de nici patru ani. Psihanalistul? Evident,Freud cu marele ajutor al tatalui copilului. Un copil de 3 ani si jumatate interesant enorm de mult de "facepipiul" sau. Interzicerea atingerii acestui organ denumit de micutul pacient "facepipi",dorinta de masturbare,refulata mai apoi,aparitia fobiei lui Hans de cai si dezvoltarea acesteia mai tarziu,faptul ca micul Hans se indragosteste de mama lui si ca-l priveste pe propriul tata ca pe un rival ne demonstreaza cat de ciudata si complicata este fiinta umana si cat de imprevizibil este creierul uman,cat de importante sunt gesturile si cum pot duce toata astea la formarea comportamentului fiecaruia. Daca tatal nu ar fi reusit impreuna cu doctorul Sigmund Freud sa vindece dorintele si sa-si explice nevoiile micului pacient,acesta ar fi suferit,fara indoiala,mai tarziu,la maturitate de un tip de nevroza. Precocitatea sexuala a copilului inca neajuns la adolescenta este de multe ori ignorata,multi necrezand in sexualitatea infantila,desi multe din semnele acesteia sunt evidente. Nu trebuie,desigur sa generalizam cazul micului Hans...
Dupa toate astea,este aproape imposibil sa nu ne intrebam cine suntem si daca nu cumva acele dorinte ascunse pe care le avem nu se vor manifesta in vreun fel,mai devreme sau mai tarziu. Intrebarea este,cine sau ce este vinovatul in aceasta problema si de ce suntem pe zi ce trece mai inhibati,mai ascunsi de lume...