Toata viata mea a fost si este o oscilatie intre adevar si minciuna,intre real si ireal,intre concret si abstract,intre cine sunt si cine as putea fi... Pana acum n-am intalnit pe nimeni mai prins intre ele ca mine. Incercand constient sau inconstient sa le cuprind pe amandoua,ma tem ca n-am reusit decat sa nu le mai pricep pe niciuna din ele.
Asa se intampla cand incerci sa fii bun la mai multe lucruri deodata...RATEZI!!!
Oricat de mult as intelege diverse lucruri,n-am sa pot niciodata sa le explic nimanui,pentru ca eu le inteleg dincolo de cuvinte ,de semne; n-as putea niciodata sa le explic... Mai degraba ma incurc. Si neputinta de a ma exprima,pur simplu ma scoate din sarite,ma face sa fierb de furie... O furie necontrolata... O uriasa aversiune fata de mine insumi. Ma simt mica...
Cum poti sa iubesti lumea? Eu nu o iubesc,dar imi plac povestile oamenilor...trairea unor alte sentimente,a unor alte vieti,alta decat cea de care m-am saturat.
Cateodata am impresia ca nu m-am nascut in era in care trebuia. Nu apartin acestei lumi,in care am fost aruncata fara voia mea. Dar trebuie sa o suport,si ea pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu