vineri, 1 februarie 2008

Micul Hans...

Micul Hans,cel mai curajos caz de pshihanaliza efectuat. Trebuie mentionat ca Micul Hans este totusi un copil de nici patru ani. Psihanalistul? Evident,Freud cu marele ajutor al tatalui copilului. Un copil de 3 ani si jumatate interesant enorm de mult de "facepipiul" sau. Interzicerea atingerii acestui organ denumit de micutul pacient "facepipi",dorinta de masturbare,refulata mai apoi,aparitia fobiei lui Hans de cai si dezvoltarea acesteia mai tarziu,faptul ca micul Hans se indragosteste de mama lui si ca-l priveste pe propriul tata ca pe un rival ne demonstreaza cat de ciudata si complicata este fiinta umana si cat de imprevizibil este creierul uman,cat de importante sunt gesturile si cum pot duce toata astea la formarea comportamentului fiecaruia. Daca tatal nu ar fi reusit impreuna cu doctorul Sigmund Freud sa vindece dorintele si sa-si explice nevoiile micului pacient,acesta ar fi suferit,fara indoiala,mai tarziu,la maturitate de un tip de nevroza. Precocitatea sexuala a copilului inca neajuns la adolescenta este de multe ori ignorata,multi necrezand in sexualitatea infantila,desi multe din semnele acesteia sunt evidente. Nu trebuie,desigur sa generalizam cazul micului Hans...
Dupa toate astea,este aproape imposibil sa nu ne intrebam cine suntem si daca nu cumva acele dorinte ascunse pe care le avem nu se vor manifesta in vreun fel,mai devreme sau mai tarziu. Intrebarea este,cine sau ce este vinovatul in aceasta problema si de ce suntem pe zi ce trece mai inhibati,mai ascunsi de lume...

Niciun comentariu: