What can I say?.....MCR

Continuitatea vietii mele

Inchid ochii si imi imaginez ca am reusit...Ca am reusit sa fug,sa scap de tot,de mine.de rautati...de invidii.Ce vis frumos...Doar marea si cineva jucandu-se cu picioarele in nisip. Un apus rosiatic de soare,valurile calme ale apei,ganduri pierdute,liniste asurzitoare...Un final perfect. Un adio cum nu se poate mai frumos si mai reusit.Apoi intuneric si mai multa liniste.
Sau o sosea lunga...si pe de o parte si de alta a ei doar camp...verde. Cineva merge pe linia ce desparte cele doua benzi. Merge spre necunoscut,spre propria constiinta,spre el insusi. Drumul pare nesfarsit si plin de pericole;singur se cauta pe sine,in speranta ca va afla cine e cu adevarat.
Cel mai trist,dar mai aproape de adevar,final ar fi: un pat murdar de spital pe care sta cineva,invins,cu ochii stinsi si pierduti pe plafonul plin de umezeala si coscovit. Un bolnav cu ochii in lacrimi si cu durere in suflet ce isi asteapta linistit chemarea spre lumina. Un zambet in coltul gurii,uitat parca din vremurile bune. O imagine stranie a vietii la capatul puterilor.
Uneori am impresia ca viata nu e decat o iluzie inchipuita de altii,acel mic vis cu ochii deschisi dintr-o ora de matematica,sau din statia de autobuz...